Au ajuns în Ucraina pentru educație, dar au fost nevoiți să fugă pentru a se salva
Pe Sami, Eron și Eseohe, trei tineri din Nigeria, războiul i-a prins în Ucraina, unde studiau ingineria aerospațială și medicina la Universitatea din Harkov. Acum sunt în siguranță în Satul SOS din Cisnădie, unde primesc sprijin până vor decide ce fac pe mai departe.
Fă rost de mâncare
„Pe 24 februarie, la ora 5 dimineața, m-a sunat un prieten”, începe Sami, în vârstă de 23 de ani. „Mi-a spus că sunt explozii. M-am uitat afară, am văzut cum se ridica fum. Am văzut rachete aterizând pe clădirile din apropiere. Vedeam asta din camera mea de cămin, de la etajul opt. M-am panicat. L-am sunat pe prietenul meu și i-am spus că trebuie să luăm mâncare.”
Sami și prietenul lui au ieșit în stradă în căutarea unui supermarket deschis. Au văzut cozi de oameni care așteptau să se aprovizioneze. „Majoritatea magazinelor erau practic goale”, spune Sami. „Am reușit să cumpărăm câteva lucruri, am luat apă și ne-am întors la cămin. Ne încărcam telefoanele, când ne-au spus să mergem în subsol. Am stat acolo până pe 2 martie, aveam doar scaune în prima zi, apoi am primit paturi, dar spațiul era insuficient.”
Adăpostește-te la subsol
Eron și Eseohe sunt frați și nu s-au așteptat ca acea zi de joi să fie diferită de ziua anterioară, când au mers la cursuri. „Am stat treaz foarte târziu, miercurea. Aveam multe de studiat și am adormit la miezul nopții.” Primele explozii l-au trezit pe Eron, dar nu a dat prea multă atenție. „Cine mă deranjează? Trebuie să dorm pentru că mai târziu am școală.”
Un prieten de-al lui a alergat în camera lui de cămin și i-a spus să-și împacheteze tot ce poate.
Sună acasă!
Toți trei, la fel ca mulți studenți, urcau ocazional în camerele lor să gătească mâncare, să-și încarce telefoanele sau să-și sune părinții, pentru că în subsoluri nu exista electricitate.
„Părinții mei nu au dormit până nu am venit în România”, spune Sami. „Le-a afectat sănătatea.”
„Camera mea era la etajul doi, așa că nu văzusem avioanele sus. M-am întors scurt să iau sarea și, când m-am uitat pe fereastră, am văzut un avion de luptă trăgând. Mi-am luat orezul pe jumătate gătit și am fugit la subsol. L-am mâncat așa, pe jumătate gătit.” Eron
Fii atent și ascultă toate sunetele
„Am văzut echipamente grele, tancuri pe străzi. Era foarte riscant să ieșim afară, dar a trebuit. La un moment dat, doar clădirea școlii avea curent electric, așa că mergeam acolo să ne încărcăm telefoanele. Odată, un prieten a insistat că mai rămâne pentru a-și încărca telefonul complet. Când s-a întors, două rachete i-au zburat deasupra capului.”, spune Sami
Mergi la tren
Pe 4 martie, cei trei, alături de alți opt studenți străini, au decis să plece împreună. „Mi-am încărcat telefonul la 30% pe laptop. Mi-am sunat părinții și le-am spus că vom pleca.”, spune Sami.
„Am chemat un taxi în dimineața zilei de 1 martie”, spune Sami. „Prețul a fost de zece ori mai mare decât de obicei. Când am sunat înapoi, câteva ore mai târziu, prețul crescuse și mai mult. Înțeleg de ce a fost așa, deoarece șoferii de taxi au fost cu adevărat curajoși și și-au riscat viața pentru a transporta oameni.”
Când și-au dat seama că un blocaj rutier împiedică taxiul să vină, căminul a organizat transportul studenților la gară pentru a doua zi. „Am așteptat ore întregi”, spune Sami. „A venit primul tren și nu ne-am putut urca în el. Doar femei și copii. Al doilea tren – la fel, al treilea tren – la fel. Am așteptat poate opt ore înainte să ne urcăm în sfârșit în al patrulea tren.”
Lui Eseohe i s-a permis să urce în al treilea tren și s-a separat de grup. A făcut 20 de ore până la Lviv.
De aici și-au continuat drumul spre România, unde au ajuns pe 4 martie.
În Satul SOS Cisnădie
„Tatăl nostru lucrează pentru SOS Children`s Villages Nigeria. Știam la ce să ne așteptăm, dar am primit mult mai mult.”
“Am dormit aici primul meu somn adevărat după multă vreme”, adaugă Sami. „Toată lumea este drăguță și prietenoasă. Chiar ne face să ne relaxăm.”
Tinerii primesc suport psihologic pentru a depăși trauma prin care au trecut.
„Îți dezvolți un obicei de a fi treaz inconștient. Zgomotele oamenilor, chiar și zgomotele naturale sună ca explozii. La început, totul în jurul tău este în ceață și nu ești sigur de unde vine sau ce este exact.”
Continuă-ți viața
În ciuda experienței lor traumatizante, cei trei tineri curajoși sunt hotărâți să-și continue educația, la Harkov, când va trece războiul sau în altă parte. Deocamdată își continuă studiile online.
Din martie, SOS Satele Copiilor și-a deschis porțile pentru familiile din Ucraina. Le oferim sprijin de urgență, dar ne pregătim intervenția și pe termen lung.
Implică-te și tu: Sprijin pentru copiii refugiați din Ucraina – SOS Satele Copiilor România