SOS Satele Copiilor a susținut pe 26 Octombrie 2022 a doua întâlnire din cadrul proiectului ”Dezvoltarea unui model de intervenție pentru copiii aflați în situații vulnerabile din județul Sibiu”.

În cadrul seminarului ne-am întâlnit cu partenerii și colaboratorii proiectului pentru a prezenta situația actuală a copiilor din program, dar și pentru a afla ce alte urgențe sunt de rezolvat la nivelul județului și cum putem interveni în continuare.

Până în prezent, am fost aproape de 314 copii (111 familii) din județ, pe care i-am ajutat să meargă la școală, le-am oferit hăinuțe și rechizite noi, iar pe părinți lor i-am sprijinit să-și găsească locuri de muncă și le-am oferit acces la servicii medicale și sociale.  După finalizarea proiectului, dorim să avem în continuare susținerea partenerilor și să găsim resursele necesare pentru a fi alături și de alți copii din comunitățile vulnerabile din județul Sibiu.

Fiecare copil are dreptul să crească într-o familie fericită și unită, departe de probleme. Prin proiectul ”Dezvoltarea unui model de intervenție pentru copiii aflați în situații vulnerabile din județul Sibiu”, dorim să fim aproape de copiii din medii vulnerabile și să prevenim separarea lor de părinți sau să scurtăm timpul petrecut de aceștia în sistemul de protecție specială.

”Munca din teren a Asistentilor Sociali angajati in acest proiect nu este usoara, insa bucuria resimtita atunci cand putem aduce imbunatatiri in vietile beneficiarilor este pe masură. Sunt recunoscătoare colegilor pentru implicarea de care dau dovadă, căutând de fiecare data solutii pentru situatiile intalnite. Nu de putine ori am identificat probleme complexe, pentru care am reusit sa gasim resurse specifice, dincolo de ceea ce am fi putut oferi prin resursele directe ale proiectului. Astfel, am trait alaturi de familii bucuria de a primi o soba noua in prag de iarna sau recunostinta unui copil pentru o pereche noua de ochelari care il ajuta sa vada mai bine tabla la scoala. Iar astfel de momente ne motiveaza si ne dau energie sa continuam.” Lia Stoicescu – Coordonator Serviciu SOS Serviciul de Asistență Comunitară Sibiu

Întâlnirea a avut loc cu sprijinul Primăriei Avrig și i-am avut invitați pe reprezentanți ai DGASPC Sibiu, ai Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, ai Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu, ai Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă, ONG-uri, precum și reprezentanți ai Primăria Agnita, Primăria Avrig, Primăria Brateiu, Primăria Valea Viilor, Primăria Slimnic și Primăria Ațel.

Proiectul “Dezvoltarea unui model de intervenție pentru copiii aflați în situații vulnerabile din județul Sibiu” beneficiază de un grant în valoare de 520,862 € oferit de Norvegia prin Granturile Norvegiene, în cadrul Programului Dezvoltare locală.

Mai multe infomații despre proiect https://www.sos-satelecopiilor.ro/dezvoltarea-unui-model-de-interventie-pentru-copiii-aflati-situatii-vulnerabile-din-judetul-sibiu-2/

SOS Satele Copiilor România lansează un nou apel pentru susținerea copiilor vulnerabili. În România, peste 8.000 de copii1 sunt separați anual de familie și ajung în sistemul de protecție specială. An de an, acești copii trec prin trauma separării, care lasă urme grele și vine cu o avalanșă de gânduri și frici pentru ei.  

 Campania “O vorbă bună” încurajează publicul larg să adune fapte și vorbe bune – o donație de 4 euro lunar pentru copii, prin SMS cu textul “MAMA” la 8864 sau online pe www.sos-satelecopiilor.ro și un mesaj vocal de încurajare, care să le alunge îngrijorările, în momentele în care au nevoie. Mesajele de încurajare se pot transmite prin intermediul aplicației WhatsApp Messenger, la numărul 0786 679 298. Mai mult decât atât, cei care trimit mesaje vocale au oportunitatea de a deveni protagoniștii Audiobook-ului de Vorbe Bune, un material suport la care vor avea acces copiii din programele SOS. 

 „Dragi copii, sunt mândră de fiecare dintre voi. De fiecare reușită, de fiecare pas spre bine, pe care l-ați făcut de când ați intrat în Familia SOS. Să nu uitați niciodată, Satul SOS rămâne mereu deschis pentru voi, de câte ori veți avea nevoie, chiar dacă sunteți mari, pe picioarele voastre! Duceți mai departe, în viață, tot ce ați luat bun în anii petrecuți în căminul SOS și urmați-vă, mereu, visul! Cu aceste “vorbe bune”, pe care le transmit din suflet, aș vrea să deschid seria mesajelor de încurajare pentru copiii și tinerii din programele SOS Satele Copiilor. Îi invit pe toți cei care doresc să se implice pentru copiii vulnerabili să facă o donație lunară și să transmită un mesaj copiilor care au mare nevoie de o vorbă bună, de o încurajare. Mulțumim, totodată, tuturor celor ne-au fost alături, în cei aproape 30 de ani de activitate, cu fapte bune, cu implicare și cu vorbe bune pentru copiii greu încercați.” Diana Podaru, Director General SOS Satele Copiilor România 

  Unde e locul meu?   

 De ce nimeni nu mă ia în brațe? 

 De ce mi se întâmplă mie asta?   

 De ce nu mă vede nimeni? 

 Sunt întrebări pe care copiii din sistemul de protecție și le pun frecvent. Spotul campaniei descrie trecerea de la incertitudinea, neliniștea și șocul pe care copiii îl experimentează după separarea de familia biologică, la starea de echilibru și de bine, la care Mama SOS are o contribuție considerabilă. În spot, o prezentăm chiar pe Lucia Minea, Mamă SOS timp de 28 de ani pentru 30 de copii și tineri din programul SOS din București. Mama Lucia este una din primele Mame din Familia SOS, care s-a dedicat, zi de zi, copiilor aflați în nevoie.  

 „În toți acești ani, le-am fost alături mereu și i-am învățat că trebuie să construim o relație bazată pe încredere. I-am încurajat mereu să ne spunem îngrijorările fără teamă, fiindcă împreună putem fi mai puternici și depășim momentele dificile. Sunt aproape și acum de cei mai mulți dintre copiii pe care i-am crescut, ne sunăm, ne vizităm, îmi cer sfatul când au nevoie. Unii au copii, la rândul lor și îmi spun, deseori, că îi educă după modelul meu. Sunt ani extrem de valoroși din viața noastră, de care mi-e dor. Mi-e dor să ne strângem seara în jurul mesei și să povestim vrute și nevrute.” Lucia Minea, Mamă SOS program București 

 Mama SOS este cea care are grijă de copii de la intrarea în programul SOS și până aceștia trec în viața independentă, la vârsta maturității. Sistemul SOS este unul integrat, în care fiecare copil primește sprijinul de care are nevoie, astfel încât să crească într-un mediu cât mai aproape de cel familial, dar și cu specialiști pregătiți pentru provocările copiilor cu traume.  

De aproape trei decenii, SOS Satele Copiilor România este alături de copiii aflați în situații dificile și oferă o familie iubitoare copiilor care au rămas fără sprijinul parental, în timp ce îi susține și protejează și pe cei care riscă să-l piardă. Din 1993 și până acum, sute de copii au crescut în casele SOS și alte mii au putut rămâne în familia lor, prin intervenția SOS. În acest moment, peste 1000 de copii sunt sprijiniți în mod direct și alte mii de beneficiari sunt parte din proiectele derulate de asociație, inclusiv programul SOS de urgență pentru familiile din Ucraina. 

Printr-un SMS cu textul “MAMA” la 8864, oricine se poate alătura cauzei SOS Satele Copiilor cu o donație de doar 4 euro lunar, pentru copii. Donatiile se pot face și pe website-ul asociației www.sos-satelecopiilor.ro, în contul bancar RO84BACX0000001080003013 sau prin intermediul platformei Revolut, secțiunea Donații. În plus, pe website-ul asociației, se pot realiza donații în criptomonede. Alături de donație, fiecare om de bine este îndemnat să trimită o vorbă bună copiilor din programele SOS. 

 În  cazul  donațiilor prin SMS, suma alocată cauzei este de 4 Euro. Nu se percepe TVA pentru donaţiile de pe abonament. În reţelele Digi Mobil, Orange şi Telekom Romania Mobile,  pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reţinut la achiziţionarea creditului. Pentru donaţiile de pe cartele preplătite, în reţeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA. Campania de donații prin SMS este realizată cu sprijinul Digi Mobil, Orange Romania, Telekom Romania Mobile şi Vodafone Romania.

Dorina Holom este asistent social și manager de caz și a venit în Satul SOS din Cisnădie în urmă cu 15 ani. Și-a asumat din prima secundă implicarea în viața copiilor și a tinerilor, a devenit o prezență constantă, la fel ca și Mama SOS, i-a ajutat să-și urmărească visurile și să poată păși în viață plini de încredere în forțele proprii. ”Lucrez cu tineri pe care i-am cunoscut cu 10-12 ani în urmă, pe când erau școlari și preșcolari! Când vine ziua în care își iau rămas bun, privesc spre ei si îi văd cât de frumos au crescut, s-au dezvoltat, au evoluat, îi văd și îi simt pregătiți să ia viața în piept, cu bune și rele. Atunci simt cea mai mare satisfacție, este mult mai profundă decât cea pe care o simți atunci când propriul copil devine independent și autonom. Nu este nevoie să le spun că-i aștept sau că aș vrea să păstrăm legătura pentru că de fiecare dată ei revin cu drag acasă!”

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai de când lucrezi la SOS Satele Copiilor?

Sunt multe amintiri frumoase, evenimente de care îmi amintesc cu drag, îmi este greu să mă gândesc la ceva anume! Cred că prima zi de lucru la SOS, la Comunitatea de Tineri, mi-a lăsat cea mai frumoasă amintire. A fost ziua cu cea mai mare încărcătură emoțională pentru mine, ziua în care mi-am permis să visez, să planific, să-mi doresc lucruri mari pentru tinerii care se uitau curioși la mine. Eu deja simțeam că-i pot ocroti pe toți în timp ce ei nici nu-mi cunoșteau numele! Mă gândesc cu plăcere la prima zi iar acum, după 15 ani, realizez că energia de atunci a generat multe rezultate frumoase și situații cu final fericit!

Care sunt cele mai mari provocări?

Printre tinerii care părăsesc Satul SOS sunt și tineri pe care îi simt mai putin pregătiți, le simt ezitarea de a se desprinde de cei care le-au fost mentori, de cei care le-au fost sprijin constant, le simt teama de a lua viața în piept! Este o mare provocare! Munca cu tânărul nu se încheie în momentul în care pleacă de la noi. Mă străduiesc să fac pentru fiecare tânăr în parte cât mai ușoară tranziția spre o viață independentă și autonomă.

Ce sfat ai avea pentru copiii din Satele SOS?

Să întindă o mână de ajutor de fiecare dată când au ocazia! Să acorde o a doua șansă și să nu uite că și ei au primit o a doua șansă!

Cum ți s-a schimbat viața de când ești la SOS?

Cu fiecare an care a trecut am crescut împreună cu copiii și tinerii din Satul nostru SOS. Am dat alt sens cuvintelor ”Mama”, ”Familie”, ”Acasă”, am devenit un om mai bun și cu siguranță mai înțelept. 

Un lucru despre SOS Satele Copiilor România, pe care ai vrea ca oamenii să îl știe.

SOS Satele Copiilor România reușește să transforme visele copiilor și tinerilor lipsiți de ocrorirea părintească, în realitate! A schimbat, schimbă și va schimba destine! Transformă lacrimile de durere din ochii copiilor, în lacrimi de fericire! Facem să fie posibil!
***
În Satele SOS cresc acum 150 de copii și tineri, care nu mai au alături familia biologică. Copiii locuiesc în case de tip familial, alături de Mama SOS și frați, până în jurul vârstei de 14 ani, apoi merg în Comunitățile de Tineri SOS, de unde pleacă, la maturitate, în viața independentă. 

Finanțator: Speranța Foundation Olanda, cu suportul neintrerupt al dlor Kees & Aad Kuijken, Kuijken Foundation și KLG Europe BV .

Proiectul este un concept al Speranța Foundation, implementat în colaborare cu SOS Satele Copiilor România, cu implicarea deosebită  a D-nei Andrea Teunissen, ambasador onorific al SOS Satele Copiilor România.

Scopul proiectului: Creșterea șanselor de acces la educație, dezvoltarea talentelor individuale și obținerea unei diplome la finalul unui ciclu de învățământ pentru copiii din medii defavorizate/vulnerabile. În proiect participă copii din comunitățile vulnerabile din programele SOS București, Sibiu și Bacău.

An lansare proiect: 2014

În anul școlar 2021-2022, peste 100 de copii au beneficiat de sprijin școlar și excursii.

Zona de derulare a proiectului: 17 comunități – Sector1 & Sector2 București; Buftea; Mereni și Trivalea Moșteni – județul Teleorman; Hemeiuș, Racova, Blăgești și Gîrleni – județul Bacău; Avrig, Agnita, Ațel, Slimnic, Valea Viilor, Brăteiu, Chirpăr, Sibiu – județul Sibiu.

Descriere proiect: Proiectul a început în anul 2014 ca un răspuns la nevoia de susținere și îmbunătățire a situațiilor dificile cu care se confruntă o mare parte a copiilor din mediile defavorizate/vulnerabile. Abandonul școlar este o realitate tristă în aceste zone. În cadrul proiectului, copiii beneficiază de suport pentru școală, dar și de activități recreative – excursii, cursuri etc.

Proiectul vine în completarea serviciilor pe care SOS Satele Copiilor România le furnizează copiilor și familiilor aflate în risc de separare și reprezintă o modalitate de egalizare a șanselor la educație pentru copiii din mediile vulnerabile. Aceștia se confruntă cu mai multe greutăți, lipsuri materiale, se întâlnesc cu mai puține oportunități de dezvoltare și găsesc școala ca un spațiu foarte diferit de mediul lor de acasă, străin sau total nou, se simt umiliți pentru că sunt îmbrăcați sărăcăcios, fără pachețel de acasă, victima ironiilor colegilor.

Bursele, cu sume între 400-500 euro pe copil/tânăr, se pot acorda atât la începutul anului școlar, cât și pe parcursul acestuia, în funcție de nevoile identificate în urma evaluării fiecărui copil/tânăr de către asistenții sociali din cadrul SOS Satele Copiilor România.

Suportul oferit este centrat pe reducerea discrepanțelor dintre copii, banii fiind utilizați pentru achiziționarea abonamentului de transport, achiziționarea rechizitelor și manualelor necesare în vederea frecventării cursurilor școlare, achiziționarea articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte necesare, produse de igienă personală, pentru achiziționare hrană (pachet pentru școală), pentru probleme medicale urgente.

Fiecare caz în parte este atent monitorizat de către asistenții sociali din cadrul celor 3 programe, astfel încât banii proveniți din burse să fie utilizați cu responsabilitate și în conformitate cu nevoile educaționale ale copiilor și să contribuie la progresul acestora.

Centrul de Zi Hemeiuș. Pe langă bursele individuale, prin proiect se susține și finanțarea parțială a  SOS Centrului de Zi din Hemeiuș, județul Bacău, frecventat zilnic de un număr de 20 de copii. SOS Centrul de Zi Hemeiuș derulează activități de supraveghere, educație, recreere-socializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viață independentă, orientare școlară și profesională pentru copii, cât și activități de sprijin, consiliere, educaţie parentală pentru părinți sau reprezentanții legali.

Serviciile oferite de SOS Centrul de Zi Hemeiuș sunt complementare demersurilor și eforturilor propriei familii, precum și serviciilor oferite de unitățile de învățământ și de alți furnizori de servicii, în acord cu nevoile individuale ale copilului în contextul său socio-familial.

Progresul școlar al copiilor care au beneficiat și al celor care încă beneficiază de acest suport este extraordinar. Copiii au reușit să frecventeze cursurile școlare cu regularitate, să promoveze cu brio clasa, să primească o diplomă, și chiar să exceleze la anumite materii.

Totodată, și părinții au înțeles cât de importantă este educația pentru viitorul copiilor lor și oportunitatea oferită prin intermediul acestui proiect.

Rodica Marinoiu este directorul programului SOS din Bacău. Este o persoană implicată în misiunea SOS, iar acest lucru este vizibil și în activitățile pe care le dezvoltă în proiectul de ajutorare pentru copiii și familiile venite din Ucraina.

Pe lângă angajamentul tău față de copiii și familiile din SOS, ai participat imediat la ajutorarea refugiaților din Ucraina. De ce?

Pentru mine, aceasta a fost o chestiune firească. Oamenii aveau nevoie de ajutor și noi puteam să ajutăm. Nu numai eu, ci toți cei de aici în Bacău și de la SOS Satele Copiilor România ne-am implicat imediat. Pentru mine personal, a fost suficient să văd pozele cu oamenii care fug de război în necunoscut. Este responsabilitatea noastră socială să facem tot ce putem pentru a ajuta. Și ne dorim ca atât copiii noștri, cât și cei din programele noastre să crească cu un simț puternic al acestor valori. Pentru a realiza acest lucru, vrem să dăm un exemplu bun.

Cum ajuți refugiații din Ucraina?

În urmă cu câțiva ani, familiile noastre de români s-au mutat din Satul Copiilor SOS Hemeius la Bacău. Drept urmare, am avut șase case goale în sat, pe care le-am deschis imediat familiilor ucrainene. Pe 1 iunie am lansat un program de vară pentru promovarea integrării, acceptării și înțelegerii reciproce între copiii și tinerii ucraineni și cei români din împrejurimi. Există activități educaționale, creative și sportive. Vineri este întotdeauna Ziua Cercetașului, când toată lumea din afara satului copiilor trăiește aventuri comune. Am vrut să creăm un program care să-i facă pe copiii ucraineni să zâmbească și să încurajeze jocul fără griji.

Ce urmează pentru școală după vacanță?

Familiile ucrainene și-au înscris copiii la lecții online și îi sprijinim cu un program de după-amiază la școala primară locală din Hemeius. Copiii și-au pierdut aproape doi ani din școala obișnuită din cauza pandemiei, așa că este crucial să-i readucem la școala obișnuită.

Și cum ajuți părinții?

Unii mai au treaba lor de făcut online, iar noi asigurăm o conexiune la internet rapidă și stabilă. Alții și-au exprimat dorința de a găsi de lucru la nivel local. Unora dintre ei le-am putut găsi locuri de muncă în restaurante sau fabrici locale. Am angajat doi oameni în Satul Copiilor: un tată, Mykolai, care este foarte priceput în meșteșuguri, și Hanna, o mamă foarte devotată, pentru menaj.

Ce părere aveți despre tot ceea ce auziți, despre oroarea războiului din Ucraina?

Dacă nu aș fi putut face ceva, nu ar fi fost bine pentru mine. Dar, cu tot ce am făcut și facem, sunt bine. Sunt mândra că SOS Satele Copiilor România a fost acolo din prima zi. Și tuturor colegilor mei și muncii pe care o facem. Știu că facem ceea ce trebuie! Când văd copii din România și Ucraina îmbrățișându-se, mi se face pielea de găină.

La ce te aștepți în continuare?

Cred că va fi o iarnă grea. Vor veni mai mulți ucraineni. Următorul nostru pas ca SOS Satele Copiilor este, de asemenea, să lucrăm cu familiile ucrainene pentru a le stabili obiectivele pe termen scurt și mediu. Am angajat un coordonator pentru programul nostru de ajutor din Ucraina, care va analiza cu atenție cum putem continua să ajutăm acești oameni. Au avut timp să-și revină și le-am câștigat încrederea. Acum este treaba noastră să îi ajutăm cu sprijin psiho-social.

De la începutul războiului din Ucraina, SOS Satele Copiilor și-a deschis porțile și a oferit un spațiu sigur de locuit pentru copiii și familiile care se aflau în căutarea unui refugiu. În prezent, în cele 3 Sate SOS din București, Hemeiuș și Cisnădie se află 87 de persoane care au acces la un cămin, hrană, servicii medicale, de transport, de suport psiho-pedagogoc și ajutor în demersurile legale. Prin proiectul ce presupune asistența în răspunsul de urgență oferit familiilor din Ucraina au fost sprijinite peste 400 de persoane. Proiectul este dezvoltat în parteneriat cu SOS Satele Copiilor Internațional și cu ajutorul autoritățile locale din cele 3 zone ale țării.

În paralel, cu o finanțare oferită prin intermediul Federației SOS Children’s Villages International, acordăm granturi nerambursabile autorităților publice locale care furnizează direct servicii de suport pentru familiile venite din Ucraina. Finanțatorul principal al acestui proiect, implementat în România, Ungaria și Ucraina este SOS Children’s Villages Canada, cu fonduri obținute de la Global Affairs Canada. De la începutul proiectului, 350 de persoane au putut beneficia de sprijinul oferit.

SOS Satele Copiilor România își extinde programele în județul Brașov, prin preluarea Fundației Casa Mea, din comuna Prejmer.

Concret, SOS Satele Copiilor preia integral o casă familială cu șapte copii, care nu mai au sprijinul familiei biologice și își asumă să ofere cele mai bune condiții de creștere și dezvoltare pentru fiecare dintre ei. Modelul SOS, de sprijin pe termen lung pentru copiii vulnerabili și la cele mai înalte standarde, va fi adaptat nevoilor locale, astfel încât copiii să primească sprijinul de care au nevoie. 

“Le urăm tuturor copiilor “Bine ați venit în Familia SOS!“ și ne asumăm din toată inima responsabilitatea creșterii și pregătirii lor pentru viața de adult. Le mulțumim tuturor celor care au pus bazele proiectului Casa Mea, care au realizat o treabă extraordinară, precum și întregii comunități din Prejmer, unde am găsit un model de implicare așa cum este într-o familie unită. Vom continua să oferim servicii de calitate pentru copiii din comunitate și vom face eforturi să extindem suportul pentru cât mai mulți beneficiari aflați în nevoie.” Diana Podaru, Director General SOS Satele Copiilor România 

 Prin extinderea în comuna Prejmer, SOS Satele Copiilor derulează acum programe pentru copiii vulnerabili din cinci regiuni din țară – București-Ilfov, Teleorman, Sibiu, Bacău și Brașov și continuă misiunea asumată în urmă cu aproape 30 de ani – o familie iubitoare pentru fiecare copil. În acest moment, 150 de copii și tineri cresc în Satele și Comunitățile de Tineri SOS, iar 850 sunt susținuți să aibă o viață mai bună în familiile lor și să nu treacă prin trauma separării.   

Modelul SOS de îngrijire alternativă presupune creșterea copiilor care nu mai au familia alături într-un mediu familial, alături de frații lor biologici sau sociali. Copiii merg la școală, participă la diverse activități educative, practică un sport și le sunt susținute hobby-urile. Echilibrului emoțional al copiilor este o prioritate, așa că fiecare copil beneficiază de un program adaptat nevoii și include consiliere psihologică, importantă pentru gestionarea traumelor trăite de copii și tineri. De toate aceste servicii vor beneficia și copiii nou intrați în Familia SOS.  

”Mii de mulţumiri! Implicarea SOS Satele Copiilor prin preluarea Fundaţiei Casa Mea ne permite să ne continuăm misiunea și să atingem obiectivele propuse încă de la înfiinţare. Împreună, printr-o planificare transparentă, vom continua activitatea de îngrijire şi educare a  copiilor încredinţaţi, astfel încât, în orice etapă a vieţii, aceştia să se poată integra armonios în societate. Suntem recunoscători Asociației SOS Satele Copiilor pentru tot sprijinul financiar și toată grija acordate Fundației Casa Mea în această perioadă de tranziție, pentru faptul că putem păstra familia Casa Mea (copiii și personalul deopotrivă) unită și dedicată scopului nostru.” Felicia Andrași, Director General Fundația Casa Mea 

Procesul de preluare a fundației de către SOS Satele Copiilor a început în anul 2021. Intreaga echipă a Fundației Casa mea își va continua activitatea, fiind asimilată echipei SOS Satele Copiilor România.   

Fundaţia Casa Mea este o organizaţie umanitară, neguvernamentală, apolitică şi non-profit care, din anul 2007, este acreditată să furnizeze servicii sociale în domeniul protecţiei copilului, sub forma unei căsuţe de tip familial, în care au fost găzduiţi de-a lungul timpului mai mulţi copii şi tineri care provin din sistemul de protecţie. Fundația a fost înființată de Janis Calos, care a reușit, an de an, să susțină financiar activitatea, alături de oameni de bine care s-au alăturat cauzei. 

De la începutul crizei declanșate de războiul din Ucraina, aproape 200 de persoane – copii și familiile acestora au găsit un loc sigur în Satele SOS. O parte din ele au fost doar în tranzit, altele au stat mai mult. Le-am fost alături din primul moment, de cum au început să intre în țară și am lansat programul de urgență destinat familiilor vulnerabile venite din Ucraina, în toate cele 3 programe SOS.
Dan Marcoci este coordonator local program de urgență SOS Bacău și are în grijă familiile găzduite în comuna Hemeiuș.

Cum ți s-a schimbat viața de când lucrezi pentru programul de urgență destinat familiilor vulnerabile venite din Ucraina?

Mi s-a oferit oportunitatea de a explora un domeniu nou pentru mine, ce are un scop nobil, de sprijin a unor persoane aflate într-un moment mai puțin favorabil în viața lor. Am șansa să interacționez permanent cu persoane provenite din alte culturi, cu care constat, zi de zi, că am foarte multe lucruri în comun. Experiența noilor provocări, cu diferite probleme, la care căutăm să găsim permanent soluții, generează însă și satisfacții pe măsură.
 

Un moment memorabil din interacțiunea avută cu copiii veniți din Ucraina, care se află acum la SOS Satele Copiilor

Rodion are doar 5 ani, iar până la vârsta aceasta și-a pierdut părinții naturali și a trecut printr-un război, fiind nevoit să-și părăsească locuința bombardată, prietenii și grădinița din Ucraina. A luat-o de la capăt în Hemeiuș, fiind înscris la cursurile școlare, dar și de karate. Când a mers în excursie la Slănic Moldova, a văzut pentru prima oară un munte. Sunt experiențe pe care unii nu le trăiesc într-o viață, dar Rodion este puternic de mic. Se joacă, învață limbi străine și, cel mai important, zâmbește de fiecare dată când ne întâlnim.
 

În ce constă procesul de integrare a familiilor venite din Ucraina, în Satul SOS din Hemeiuș și în comunitatea locală?

Familiile venite din Ucraina beneficiază în primul rând de cazare în condiții bune, dar și de sprijin în ceea ce privește nevoile lor într-o țară străină (documente, servicii medicale etc.) Și pentru că ne dorim să privească această etapă a vieții lor ca pe o perioadă cât mai plăcută, încercăm să organizăm permanent activități interactive. Am mers împreună în excursii, le-am oferit familiilor venite din Ucraina posibilitatea să se relaxeze activ prin sport, grădinărit, dar și să se dezvolte individual prin participarea la cursuri de limbi străine. O parte dintre aceștia au început o viață nouă aici, angajându-se la SOS Satele Copiilor (la Hemeiuș avem doi angajați din Ucraina) sau la firme din zonă, iar alții și-au adaptat munca, continuându-și activitățile online. Pentru copiii aflați aici urmează o vacanță interactivă pentru că în curând vom începe școala de vară cu sport, ateliere, jocuri, excursii și multe surprize plăcute. La activități vor participa atât copiii din Ucraina, cazați în Satul SOS din Hemeiuș, cât și copii din comuna Hemeiuș.
 

Cum sunt familiile acum, la aproape 4 luni de la începerea războiului?

Chiar dacă pentru moment familiile venite din Ucraina au găsit o zonă stabilă, există o  incertitudine în rândul acestora în ceea ce privește perspectivele vieților lor pe termen mediu și lung. Nimeni nu poate anticipa cu exactitate cum va evolua conflictul militar din Ucraina. Și aici mă refer la locuințele care au fost abandonate în țara de origine, la locurile de muncă, rudele și cercul de prieteni și tot ceea ce au pierdut în mod forțat de voința lor, ulterior declanșării acestui război.

Adunarea Generală 2022 a Asociației SOS Satele Copiilor România are loc în data de 28 mai 2022, începând cu ora 12:30. Întrunirea se va desfășura la hotelul Radisson Blu București cu adresa în Calea Victoriei nr. 63-81, sector 1, București. Detaliile cu privire la ordinea de zi și modul de organizare al Adunării Generale se regăsesc în convocatorul comunicat tuturor membrilor de către Asociația SOS Satele Copiilor România.
Pentru informații suplimentare, vă rugăm să o contactați pe Marilena Ștefan, la adresa de email marilena.stefan@sos-satelecopiilor.ro sau la telefon 021-668.00.90.
Vă mulțumim!

Pe Sami, Eron și Eseohe, trei tineri din Nigeria, războiul i-a prins în Ucraina, unde studiau ingineria aerospațială și medicina la Universitatea din Harkov. Acum sunt în siguranță în Satul SOS din Cisnădie, unde primesc sprijin până vor decide ce fac pe mai departe.
Fă rost de mâncare
„Pe 24 februarie, la ora 5 dimineața, m-a sunat un prieten”, începe Sami, în vârstă de 23 de ani. „Mi-a spus că sunt explozii. M-am uitat afară, am văzut cum se ridica fum. Am văzut rachete aterizând pe clădirile din apropiere. Vedeam asta din camera mea de cămin, de la etajul opt. M-am panicat. L-am sunat pe prietenul meu și i-am spus că trebuie să luăm mâncare.”

Sami și prietenul lui au ieșit în stradă în căutarea unui supermarket deschis. Au văzut cozi de oameni care așteptau să se aprovizioneze. „Majoritatea magazinelor erau practic goale”, spune Sami. „Am reușit să cumpărăm câteva lucruri, am luat apă și ne-am întors la cămin. Ne încărcam telefoanele, când ne-au spus să mergem în subsol. Am stat acolo până pe 2 martie, aveam doar scaune în prima zi, apoi am primit paturi, dar spațiul era insuficient.”
Adăpostește-te la subsol
Eron și Eseohe sunt frați și nu s-au așteptat ca acea zi de joi să fie diferită de ziua anterioară, când au mers la cursuri. „Am stat treaz foarte târziu, miercurea. Aveam multe de studiat și am adormit la miezul nopții.” Primele explozii l-au trezit pe Eron, dar nu a dat prea multă atenție. „Cine mă deranjează? Trebuie să dorm pentru că mai târziu am școală.”

Un prieten de-al lui a alergat în camera lui de cămin și i-a spus să-și împacheteze tot ce poate.
Sună acasă!
Toți trei, la fel ca mulți studenți, urcau ocazional în camerele lor să gătească mâncare, să-și încarce telefoanele sau să-și sune părinții, pentru că în subsoluri nu exista electricitate.

„Părinții mei nu au dormit până nu am venit în România”, spune Sami. „Le-a afectat sănătatea.”

„Camera mea era la etajul doi, așa că nu văzusem avioanele sus. M-am întors scurt să iau sarea și, când m-am uitat pe fereastră, am văzut un avion de luptă trăgând. Mi-am luat orezul pe jumătate gătit și am fugit la subsol. L-am mâncat așa, pe jumătate gătit.” Eron
Fii atent și ascultă toate sunetele
„Am văzut echipamente grele, tancuri pe străzi. Era foarte riscant să ieșim afară, dar a trebuit. La un moment dat, doar clădirea școlii avea curent electric, așa că mergeam acolo să ne încărcăm telefoanele. Odată, un prieten a insistat că mai rămâne pentru a-și încărca telefonul complet. Când s-a întors, două rachete i-au zburat deasupra capului.”, spune Sami
Mergi la tren
Pe 4 martie, cei trei, alături de alți opt studenți străini, au decis să plece împreună. „Mi-am încărcat telefonul la 30% pe laptop. Mi-am sunat părinții și le-am spus că vom pleca.”, spune Sami.

„Am chemat un taxi în dimineața zilei de 1 martie”, spune Sami. „Prețul a fost de zece ori mai mare decât de obicei. Când am sunat înapoi, câteva ore mai târziu, prețul crescuse și mai mult. Înțeleg de ce a fost așa, deoarece șoferii de taxi au fost cu adevărat curajoși și și-au riscat viața pentru a transporta oameni.”

Când și-au dat seama că un blocaj rutier împiedică taxiul să vină, căminul a organizat transportul studenților la gară pentru a doua zi. „Am așteptat ore întregi”, spune Sami. „A venit primul tren și nu ne-am putut urca în el. Doar femei și copii. Al doilea tren – la fel, al treilea tren – la fel. Am așteptat poate opt ore înainte să ne urcăm în sfârșit în al patrulea tren.”

Lui Eseohe i s-a permis să urce în al treilea tren și s-a separat de grup. A făcut 20 de ore până la Lviv.

De aici și-au continuat drumul spre România, unde au ajuns pe 4 martie.
În Satul SOS Cisnădie
„Tatăl nostru lucrează pentru SOS Children`s Villages Nigeria. Știam la ce să ne așteptăm, dar am primit mult mai mult.”

“Am dormit aici primul meu somn adevărat după multă vreme”, adaugă Sami. „Toată lumea este drăguță și prietenoasă. Chiar ne face să ne relaxăm.”

Tinerii primesc suport psihologic pentru a depăși trauma prin care au trecut.

„Îți dezvolți un obicei de a fi treaz inconștient. Zgomotele oamenilor, chiar și zgomotele naturale sună ca explozii. La început, totul în jurul tău este în ceață și nu ești sigur de unde vine sau ce este exact.”
Continuă-ți viața
În ciuda experienței lor traumatizante, cei trei tineri curajoși sunt hotărâți să-și continue educația, la Harkov, când va trece războiul sau în altă parte. Deocamdată își continuă studiile online.

Din martie, SOS Satele Copiilor și-a deschis porțile pentru familiile din Ucraina. Le oferim sprijin de urgență, dar ne pregătim intervenția și pe termen lung.

Implică-te și tu: Sprijin pentru copiii refugiați din Ucraina – SOS Satele Copiilor România

Într-una din casele SOS din Satul SOS din București, locuiesc acum patru mame din Ucraina, alături de copiii lor. Sunt prietene bune și au venit în România împreună.

“Ne-am gândit să stăm două săptămâni, iar acum a trecut deja mai bine de o lună. Incertitudinea este înfricoșătoare. Acasă aveam viața noastră, familiile noastre. Aveam planuri – unele pentru weekend, altele pentru vară, pentru anul viitor. Acum, nu știm ce să facem în continuare. Ar trebui să planificăm? Planul pentru ce? La ce ne putem întoarce?” Viktoria

Familii separate

“24 februarie, ziua în care a început războiul, a fost un șoc”, spune Hanna, prietena Viktoriei. “Nu te aștepți să te trezești, să iei ce poți, să-ți iei copiii și să pleci fără să știi când te vei întoarce. Acel șoc inițial a trecut acum, dar teama sau incertitudinea rămân.”

“Soții noștri au rămas în Ucraina”, spune Viktoria. “Părinții noștri, rudele noastre sunt acolo. Vorbesc cu soțul meu în fiecare zi. E singur acum. Se pare ca situatia l-a intarit, dar e trist. Îi este dor de copiii noștri, îi este dor de mine, îi este dor de viața noastră împreună. Mi-e dor de el, copiilor noștri le este dor de tatăl lor. Treci prin viață ca familie și apoi, dintr-o dată, trebuie să faci o alegere să pleci singur. Acest lucru este dificil pentru toată lumea, indiferent dacă ești bărbat sau femeie.”

“Părinții mei îmi spun să nu-mi fac griji”, spune Natalia. “Se spune că s-au obișnuit cu noua normalitate a sirenelor, bombardamente și raiduri aeriene. Mama spune că nici măcar nu se mai trezește la sunetul sirenelor. “Orice s-ar întâmpla este destinul meu”, îmi spune și “să am grijă de nepoții ei.”

Împreună în Satul SOS București

“Dorința noastră era să rămânem împreună, dar eram aproape sigure că nimeni nu va fi de acord să aibă opt copii, cu vârste cuprinse între 3 și 15 ani și patru adulți, în același apartament sau casă. Suntem recunoscători SOS Satele Copiilor pentru că putem sta împreună. Ne este mai bine așa, ne putem sprijini și alina reciproc”, spune Hanna.

Între timp, în Satul SOS a sosit și sora ei, alături de copii.

Copilăria cu susul în jos

Cei opt copii se înțeleg bine, sunt prieteni și se joacă zilnic împreună.

“Rutina lor zilnică s-a schimbat drastic”, explică Lena, mama celei mai mari fete, care are 15 ani. “Viețile lor sunt întoarse cu susul în jos. La început, au fost confuzi că trebuie să stea într-o cameră cu mine, fără propriul loc sau intimitate. Acum sunt mai bine, s-au adaptat la realitate.”

“Fiica mea adolescentă a fost un pic problematică. Nimic grav, doar un comportament obișnuit al adolescenților, pe care războiul și fuga de acasa l-au sporit. A vorbit cu un psiholog și acum acceptă mai bine noua noastră realitate, cel puțin pentru moment.”

Greutăți cu școala

Copiii de vârstă școlară participă la cursuri online susținute de profesorii lor, care se află încă în Ucraina, dar nu este ușor.

“Sunt la vârste diferite și în clase diferite, care sunt toate ținute în momente diferite”, spune Viktoria. “Deci, nu există o singură perioadă în care toți copiii de vârstă școlară să fie ocupați. Cineva este întotdeauna liber să joace, care distrage atenția. Pe de altă parte, orele sunt adesea întrerupte de sirene de raid aerian. Profesorul oprește clasa pentru a merge la adăpost. La început, acest lucru i-a supărat, dar acum spun cu calm “nu mai este școală.”

De ce au nevoie copiii

“Cu toții lucrăm cu ei, oricine poate acoperi o lecție sau un subiect”, spune Hanna. “Dar, nu e suficient. Au nevoie de metodă, de manuale, de cărți de lucru, de sarcini practice în limba ucraineană, așa cum era acasă.”

“Copiii au nevoie și de sport”, adaugă Natalia. “Copiii mei au luat judo acasă și mi-aș dori foarte mult să-i văd continuând cu judo sau sport similar. Unele dintre fete au luat lecții de dans acasă. Acest lucru este, de asemenea, necesar. Practic, orice activitate fizică structurată va fi bună pentru ei.”

“De asemenea, desen și sculptură”, continuă Lena. “Acest lucru ar fi ceva ce putem face împreună cu copiii, deoarece vârsta nu contează pentru desen și sculptură. Văd o mare nevoie de acest lucru pentru fiica mea adolescentă.”

Nevoia de vindecare

Întrebate dacă au nevoie de sprijin psihologic pentru ele, mamele spun că da.

“S-ar putea să părem puternice și rezistențe și poate, până la un moment dat, suntem. Fiecare dintre noi trebuie să fie atât mamă, cât și tată aici. Trebuie să părem puternice pentru binele copiilor noștri. Dar, de multe ori, citești ceva, vezi ceva, auzi ceva și te termină. Adevărul greu te lovește – ești departe de casă, fără partenerul tău și nu știi dacă și când te-ai întoarce.”

“Avem nevoie și de cursuri de limbi străine, atât engleză, cât și română. Și unele sporturi pentru noi înșine, cum ar fi mersul pe bicicletă sau fitness. Trebuie să rămânem activi și ocupați.”

Îmbrățișarea mamei și un râs bun

Ori de câte ori este posibil, mămicile își duc copiii în parcurile din București. “Parcurile de aici sunt pur și simplu minunate”, spune Viktoria. “Am mers și la Muzeul Național de Istorie Naturală și copiilor le-a plăcut. Încercăm să avem cât mai multe ieșiri din casă, acest lucru ne ține ocupați, copiii învață lucruri noi.”

Din motive de respectare a intimității, numele au fost schimbate în articol.

Katerina Ilievska

Maricica Ciobanu este Mamă SOS în satul SOS din Bacău de peste 10 ani, timp în care a crescut trei generații de copii. Cu dedicare, cu multă dragoste, Mama Maricica le este alături zi de zi și îi pregătește pe copii pentru viață, iar apoi, când sunt mari, ei știu că au unde să revină, acasă! Acum, are în grijă 4 copii: 2 fete și 2 băieți.
A fi mamă SOS nu este un job, este un stil de viață!

          Care este cea mai frumoasă amintire din SOS Satele Copiilor? 

Nu pot spune că am o amintire pe care să o cataloghez ca fiind “ cea mai frumoasă”, poate cea mai recentă a fost de ziua mea, când Andreea m-a așteptat în fața blocului cu un buchet de foarte frumos de crizanteme albe (care sunt florile mele preferate).
O altă amintire plină de emoție a fost când Iuliana m-a vizitat împreună cu fetița ei de 4 ani, iar fetița mi-a zis BUNI.

          Ce sfat ai avea pentru copiii din Satele SOS?

I-aș sfătui să fie oameni buni, să se folosească de informațiile oținute în familia SOS, să îi respecte întotdeauna pe oamenii de lângă ei, să aibă încredere în ei înșiși, să își urmeze visele pentru că sunt copii puternici.

          Cum ai descrie jobul tau?

La SOS nu am doar un job, am o parte din viață. M-aș putea gândi la un om care sădește, într-un ghiveci, un pui de floare foarte sensibil, delicat și pe care îl descoperă în timp, având speranța că va crește, va fi puternic și frumos. 

         Un lucru despre SOS România pe care ai vrea ca oamenii să îl știe:

          La SOS, copiii chiar cresc într-o familie. 
***
În Satele SOS cresc acum 150 de copii și tineri, care nu mai au alături familia biologică. Copiii locuiesc în case de tip familial, alături de Mama SOS și frați, până în jurul vârstei de 14 ani, apoi merg în Comunitățile de Tineri SOS, de unde pleacă, la maturitate, în viața independentă.