SOS Satele Copiilor România își extinde programele în județul Brașov, prin preluarea Fundației Casa Mea, din comuna Prejmer.

Concret, SOS Satele Copiilor preia integral o casă familială cu șapte copii, care nu mai au sprijinul familiei biologice și își asumă să ofere cele mai bune condiții de creștere și dezvoltare pentru fiecare dintre ei. Modelul SOS, de sprijin pe termen lung pentru copiii vulnerabili și la cele mai înalte standarde, va fi adaptat nevoilor locale, astfel încât copiii să primească sprijinul de care au nevoie. 

“Le urăm tuturor copiilor “Bine ați venit în Familia SOS!“ și ne asumăm din toată inima responsabilitatea creșterii și pregătirii lor pentru viața de adult. Le mulțumim tuturor celor care au pus bazele proiectului Casa Mea, care au realizat o treabă extraordinară, precum și întregii comunități din Prejmer, unde am găsit un model de implicare așa cum este într-o familie unită. Vom continua să oferim servicii de calitate pentru copiii din comunitate și vom face eforturi să extindem suportul pentru cât mai mulți beneficiari aflați în nevoie.” Diana Podaru, Director General SOS Satele Copiilor România 

 Prin extinderea în comuna Prejmer, SOS Satele Copiilor derulează acum programe pentru copiii vulnerabili din cinci regiuni din țară – București-Ilfov, Teleorman, Sibiu, Bacău și Brașov și continuă misiunea asumată în urmă cu aproape 30 de ani – o familie iubitoare pentru fiecare copil. În acest moment, 150 de copii și tineri cresc în Satele și Comunitățile de Tineri SOS, iar 850 sunt susținuți să aibă o viață mai bună în familiile lor și să nu treacă prin trauma separării.   

Modelul SOS de îngrijire alternativă presupune creșterea copiilor care nu mai au familia alături într-un mediu familial, alături de frații lor biologici sau sociali. Copiii merg la școală, participă la diverse activități educative, practică un sport și le sunt susținute hobby-urile. Echilibrului emoțional al copiilor este o prioritate, așa că fiecare copil beneficiază de un program adaptat nevoii și include consiliere psihologică, importantă pentru gestionarea traumelor trăite de copii și tineri. De toate aceste servicii vor beneficia și copiii nou intrați în Familia SOS.  

”Mii de mulţumiri! Implicarea SOS Satele Copiilor prin preluarea Fundaţiei Casa Mea ne permite să ne continuăm misiunea și să atingem obiectivele propuse încă de la înfiinţare. Împreună, printr-o planificare transparentă, vom continua activitatea de îngrijire şi educare a  copiilor încredinţaţi, astfel încât, în orice etapă a vieţii, aceştia să se poată integra armonios în societate. Suntem recunoscători Asociației SOS Satele Copiilor pentru tot sprijinul financiar și toată grija acordate Fundației Casa Mea în această perioadă de tranziție, pentru faptul că putem păstra familia Casa Mea (copiii și personalul deopotrivă) unită și dedicată scopului nostru.” Felicia Andrași, Director General Fundația Casa Mea 

Procesul de preluare a fundației de către SOS Satele Copiilor a început în anul 2021. Intreaga echipă a Fundației Casa mea își va continua activitatea, fiind asimilată echipei SOS Satele Copiilor România.   

Fundaţia Casa Mea este o organizaţie umanitară, neguvernamentală, apolitică şi non-profit care, din anul 2007, este acreditată să furnizeze servicii sociale în domeniul protecţiei copilului, sub forma unei căsuţe de tip familial, în care au fost găzduiţi de-a lungul timpului mai mulţi copii şi tineri care provin din sistemul de protecţie. Fundația a fost înființată de Janis Calos, care a reușit, an de an, să susțină financiar activitatea, alături de oameni de bine care s-au alăturat cauzei. 

De la începutul crizei declanșate de războiul din Ucraina, aproape 200 de persoane – copii și familiile acestora au găsit un loc sigur în Satele SOS. O parte din ele au fost doar în tranzit, altele au stat mai mult. Le-am fost alături din primul moment, de cum au început să intre în țară și am lansat programul de urgență destinat familiilor vulnerabile venite din Ucraina, în toate cele 3 programe SOS.
Dan Marcoci este coordonator local program de urgență SOS Bacău și are în grijă familiile găzduite în comuna Hemeiuș.

Cum ți s-a schimbat viața de când lucrezi pentru programul de urgență destinat familiilor vulnerabile venite din Ucraina?

Mi s-a oferit oportunitatea de a explora un domeniu nou pentru mine, ce are un scop nobil, de sprijin a unor persoane aflate într-un moment mai puțin favorabil în viața lor. Am șansa să interacționez permanent cu persoane provenite din alte culturi, cu care constat, zi de zi, că am foarte multe lucruri în comun. Experiența noilor provocări, cu diferite probleme, la care căutăm să găsim permanent soluții, generează însă și satisfacții pe măsură.
 

Un moment memorabil din interacțiunea avută cu copiii veniți din Ucraina, care se află acum la SOS Satele Copiilor

Rodion are doar 5 ani, iar până la vârsta aceasta și-a pierdut părinții naturali și a trecut printr-un război, fiind nevoit să-și părăsească locuința bombardată, prietenii și grădinița din Ucraina. A luat-o de la capăt în Hemeiuș, fiind înscris la cursurile școlare, dar și de karate. Când a mers în excursie la Slănic Moldova, a văzut pentru prima oară un munte. Sunt experiențe pe care unii nu le trăiesc într-o viață, dar Rodion este puternic de mic. Se joacă, învață limbi străine și, cel mai important, zâmbește de fiecare dată când ne întâlnim.
 

În ce constă procesul de integrare a familiilor venite din Ucraina, în Satul SOS din Hemeiuș și în comunitatea locală?

Familiile venite din Ucraina beneficiază în primul rând de cazare în condiții bune, dar și de sprijin în ceea ce privește nevoile lor într-o țară străină (documente, servicii medicale etc.) Și pentru că ne dorim să privească această etapă a vieții lor ca pe o perioadă cât mai plăcută, încercăm să organizăm permanent activități interactive. Am mers împreună în excursii, le-am oferit familiilor venite din Ucraina posibilitatea să se relaxeze activ prin sport, grădinărit, dar și să se dezvolte individual prin participarea la cursuri de limbi străine. O parte dintre aceștia au început o viață nouă aici, angajându-se la SOS Satele Copiilor (la Hemeiuș avem doi angajați din Ucraina) sau la firme din zonă, iar alții și-au adaptat munca, continuându-și activitățile online. Pentru copiii aflați aici urmează o vacanță interactivă pentru că în curând vom începe școala de vară cu sport, ateliere, jocuri, excursii și multe surprize plăcute. La activități vor participa atât copiii din Ucraina, cazați în Satul SOS din Hemeiuș, cât și copii din comuna Hemeiuș.
 

Cum sunt familiile acum, la aproape 4 luni de la începerea războiului?

Chiar dacă pentru moment familiile venite din Ucraina au găsit o zonă stabilă, există o  incertitudine în rândul acestora în ceea ce privește perspectivele vieților lor pe termen mediu și lung. Nimeni nu poate anticipa cu exactitate cum va evolua conflictul militar din Ucraina. Și aici mă refer la locuințele care au fost abandonate în țara de origine, la locurile de muncă, rudele și cercul de prieteni și tot ceea ce au pierdut în mod forțat de voința lor, ulterior declanșării acestui război.

Adunarea Generală 2022 a Asociației SOS Satele Copiilor România are loc în data de 28 mai 2022, începând cu ora 12:30. Întrunirea se va desfășura la hotelul Radisson Blu București cu adresa în Calea Victoriei nr. 63-81, sector 1, București. Detaliile cu privire la ordinea de zi și modul de organizare al Adunării Generale se regăsesc în convocatorul comunicat tuturor membrilor de către Asociația SOS Satele Copiilor România.
Pentru informații suplimentare, vă rugăm să o contactați pe Marilena Ștefan, la adresa de email marilena.stefan@sos-satelecopiilor.ro sau la telefon 021-668.00.90.
Vă mulțumim!

Pe Sami, Eron și Eseohe, trei tineri din Nigeria, războiul i-a prins în Ucraina, unde studiau ingineria aerospațială și medicina la Universitatea din Harkov. Acum sunt în siguranță în Satul SOS din Cisnădie, unde primesc sprijin până vor decide ce fac pe mai departe.
Fă rost de mâncare
„Pe 24 februarie, la ora 5 dimineața, m-a sunat un prieten”, începe Sami, în vârstă de 23 de ani. „Mi-a spus că sunt explozii. M-am uitat afară, am văzut cum se ridica fum. Am văzut rachete aterizând pe clădirile din apropiere. Vedeam asta din camera mea de cămin, de la etajul opt. M-am panicat. L-am sunat pe prietenul meu și i-am spus că trebuie să luăm mâncare.”

Sami și prietenul lui au ieșit în stradă în căutarea unui supermarket deschis. Au văzut cozi de oameni care așteptau să se aprovizioneze. „Majoritatea magazinelor erau practic goale”, spune Sami. „Am reușit să cumpărăm câteva lucruri, am luat apă și ne-am întors la cămin. Ne încărcam telefoanele, când ne-au spus să mergem în subsol. Am stat acolo până pe 2 martie, aveam doar scaune în prima zi, apoi am primit paturi, dar spațiul era insuficient.”
Adăpostește-te la subsol
Eron și Eseohe sunt frați și nu s-au așteptat ca acea zi de joi să fie diferită de ziua anterioară, când au mers la cursuri. „Am stat treaz foarte târziu, miercurea. Aveam multe de studiat și am adormit la miezul nopții.” Primele explozii l-au trezit pe Eron, dar nu a dat prea multă atenție. „Cine mă deranjează? Trebuie să dorm pentru că mai târziu am școală.”

Un prieten de-al lui a alergat în camera lui de cămin și i-a spus să-și împacheteze tot ce poate.
Sună acasă!
Toți trei, la fel ca mulți studenți, urcau ocazional în camerele lor să gătească mâncare, să-și încarce telefoanele sau să-și sune părinții, pentru că în subsoluri nu exista electricitate.

„Părinții mei nu au dormit până nu am venit în România”, spune Sami. „Le-a afectat sănătatea.”

„Camera mea era la etajul doi, așa că nu văzusem avioanele sus. M-am întors scurt să iau sarea și, când m-am uitat pe fereastră, am văzut un avion de luptă trăgând. Mi-am luat orezul pe jumătate gătit și am fugit la subsol. L-am mâncat așa, pe jumătate gătit.” Eron
Fii atent și ascultă toate sunetele
„Am văzut echipamente grele, tancuri pe străzi. Era foarte riscant să ieșim afară, dar a trebuit. La un moment dat, doar clădirea școlii avea curent electric, așa că mergeam acolo să ne încărcăm telefoanele. Odată, un prieten a insistat că mai rămâne pentru a-și încărca telefonul complet. Când s-a întors, două rachete i-au zburat deasupra capului.”, spune Sami
Mergi la tren
Pe 4 martie, cei trei, alături de alți opt studenți străini, au decis să plece împreună. „Mi-am încărcat telefonul la 30% pe laptop. Mi-am sunat părinții și le-am spus că vom pleca.”, spune Sami.

„Am chemat un taxi în dimineața zilei de 1 martie”, spune Sami. „Prețul a fost de zece ori mai mare decât de obicei. Când am sunat înapoi, câteva ore mai târziu, prețul crescuse și mai mult. Înțeleg de ce a fost așa, deoarece șoferii de taxi au fost cu adevărat curajoși și și-au riscat viața pentru a transporta oameni.”

Când și-au dat seama că un blocaj rutier împiedică taxiul să vină, căminul a organizat transportul studenților la gară pentru a doua zi. „Am așteptat ore întregi”, spune Sami. „A venit primul tren și nu ne-am putut urca în el. Doar femei și copii. Al doilea tren – la fel, al treilea tren – la fel. Am așteptat poate opt ore înainte să ne urcăm în sfârșit în al patrulea tren.”

Lui Eseohe i s-a permis să urce în al treilea tren și s-a separat de grup. A făcut 20 de ore până la Lviv.

De aici și-au continuat drumul spre România, unde au ajuns pe 4 martie.
În Satul SOS Cisnădie
„Tatăl nostru lucrează pentru SOS Children`s Villages Nigeria. Știam la ce să ne așteptăm, dar am primit mult mai mult.”

“Am dormit aici primul meu somn adevărat după multă vreme”, adaugă Sami. „Toată lumea este drăguță și prietenoasă. Chiar ne face să ne relaxăm.”

Tinerii primesc suport psihologic pentru a depăși trauma prin care au trecut.

„Îți dezvolți un obicei de a fi treaz inconștient. Zgomotele oamenilor, chiar și zgomotele naturale sună ca explozii. La început, totul în jurul tău este în ceață și nu ești sigur de unde vine sau ce este exact.”
Continuă-ți viața
În ciuda experienței lor traumatizante, cei trei tineri curajoși sunt hotărâți să-și continue educația, la Harkov, când va trece războiul sau în altă parte. Deocamdată își continuă studiile online.

Din martie, SOS Satele Copiilor și-a deschis porțile pentru familiile din Ucraina. Le oferim sprijin de urgență, dar ne pregătim intervenția și pe termen lung.

Implică-te și tu: Sprijin pentru copiii refugiați din Ucraina – SOS Satele Copiilor România

Într-una din casele SOS din Satul SOS din București, locuiesc acum patru mame din Ucraina, alături de copiii lor. Sunt prietene bune și au venit în România împreună.

“Ne-am gândit să stăm două săptămâni, iar acum a trecut deja mai bine de o lună. Incertitudinea este înfricoșătoare. Acasă aveam viața noastră, familiile noastre. Aveam planuri – unele pentru weekend, altele pentru vară, pentru anul viitor. Acum, nu știm ce să facem în continuare. Ar trebui să planificăm? Planul pentru ce? La ce ne putem întoarce?” Viktoria

Familii separate

“24 februarie, ziua în care a început războiul, a fost un șoc”, spune Hanna, prietena Viktoriei. “Nu te aștepți să te trezești, să iei ce poți, să-ți iei copiii și să pleci fără să știi când te vei întoarce. Acel șoc inițial a trecut acum, dar teama sau incertitudinea rămân.”

“Soții noștri au rămas în Ucraina”, spune Viktoria. “Părinții noștri, rudele noastre sunt acolo. Vorbesc cu soțul meu în fiecare zi. E singur acum. Se pare ca situatia l-a intarit, dar e trist. Îi este dor de copiii noștri, îi este dor de mine, îi este dor de viața noastră împreună. Mi-e dor de el, copiilor noștri le este dor de tatăl lor. Treci prin viață ca familie și apoi, dintr-o dată, trebuie să faci o alegere să pleci singur. Acest lucru este dificil pentru toată lumea, indiferent dacă ești bărbat sau femeie.”

“Părinții mei îmi spun să nu-mi fac griji”, spune Natalia. “Se spune că s-au obișnuit cu noua normalitate a sirenelor, bombardamente și raiduri aeriene. Mama spune că nici măcar nu se mai trezește la sunetul sirenelor. “Orice s-ar întâmpla este destinul meu”, îmi spune și “să am grijă de nepoții ei.”

Împreună în Satul SOS București

“Dorința noastră era să rămânem împreună, dar eram aproape sigure că nimeni nu va fi de acord să aibă opt copii, cu vârste cuprinse între 3 și 15 ani și patru adulți, în același apartament sau casă. Suntem recunoscători SOS Satele Copiilor pentru că putem sta împreună. Ne este mai bine așa, ne putem sprijini și alina reciproc”, spune Hanna.

Între timp, în Satul SOS a sosit și sora ei, alături de copii.

Copilăria cu susul în jos

Cei opt copii se înțeleg bine, sunt prieteni și se joacă zilnic împreună.

“Rutina lor zilnică s-a schimbat drastic”, explică Lena, mama celei mai mari fete, care are 15 ani. “Viețile lor sunt întoarse cu susul în jos. La început, au fost confuzi că trebuie să stea într-o cameră cu mine, fără propriul loc sau intimitate. Acum sunt mai bine, s-au adaptat la realitate.”

“Fiica mea adolescentă a fost un pic problematică. Nimic grav, doar un comportament obișnuit al adolescenților, pe care războiul și fuga de acasa l-au sporit. A vorbit cu un psiholog și acum acceptă mai bine noua noastră realitate, cel puțin pentru moment.”

Greutăți cu școala

Copiii de vârstă școlară participă la cursuri online susținute de profesorii lor, care se află încă în Ucraina, dar nu este ușor.

“Sunt la vârste diferite și în clase diferite, care sunt toate ținute în momente diferite”, spune Viktoria. “Deci, nu există o singură perioadă în care toți copiii de vârstă școlară să fie ocupați. Cineva este întotdeauna liber să joace, care distrage atenția. Pe de altă parte, orele sunt adesea întrerupte de sirene de raid aerian. Profesorul oprește clasa pentru a merge la adăpost. La început, acest lucru i-a supărat, dar acum spun cu calm “nu mai este școală.”

De ce au nevoie copiii

“Cu toții lucrăm cu ei, oricine poate acoperi o lecție sau un subiect”, spune Hanna. “Dar, nu e suficient. Au nevoie de metodă, de manuale, de cărți de lucru, de sarcini practice în limba ucraineană, așa cum era acasă.”

“Copiii au nevoie și de sport”, adaugă Natalia. “Copiii mei au luat judo acasă și mi-aș dori foarte mult să-i văd continuând cu judo sau sport similar. Unele dintre fete au luat lecții de dans acasă. Acest lucru este, de asemenea, necesar. Practic, orice activitate fizică structurată va fi bună pentru ei.”

“De asemenea, desen și sculptură”, continuă Lena. “Acest lucru ar fi ceva ce putem face împreună cu copiii, deoarece vârsta nu contează pentru desen și sculptură. Văd o mare nevoie de acest lucru pentru fiica mea adolescentă.”

Nevoia de vindecare

Întrebate dacă au nevoie de sprijin psihologic pentru ele, mamele spun că da.

“S-ar putea să părem puternice și rezistențe și poate, până la un moment dat, suntem. Fiecare dintre noi trebuie să fie atât mamă, cât și tată aici. Trebuie să părem puternice pentru binele copiilor noștri. Dar, de multe ori, citești ceva, vezi ceva, auzi ceva și te termină. Adevărul greu te lovește – ești departe de casă, fără partenerul tău și nu știi dacă și când te-ai întoarce.”

“Avem nevoie și de cursuri de limbi străine, atât engleză, cât și română. Și unele sporturi pentru noi înșine, cum ar fi mersul pe bicicletă sau fitness. Trebuie să rămânem activi și ocupați.”

Îmbrățișarea mamei și un râs bun

Ori de câte ori este posibil, mămicile își duc copiii în parcurile din București. “Parcurile de aici sunt pur și simplu minunate”, spune Viktoria. “Am mers și la Muzeul Național de Istorie Naturală și copiilor le-a plăcut. Încercăm să avem cât mai multe ieșiri din casă, acest lucru ne ține ocupați, copiii învață lucruri noi.”

Din motive de respectare a intimității, numele au fost schimbate în articol.

Katerina Ilievska

Maricica Ciobanu este Mamă SOS în satul SOS din Bacău de peste 10 ani, timp în care a crescut trei generații de copii. Cu dedicare, cu multă dragoste, Mama Maricica le este alături zi de zi și îi pregătește pe copii pentru viață, iar apoi, când sunt mari, ei știu că au unde să revină, acasă! Acum, are în grijă 4 copii: 2 fete și 2 băieți.
A fi mamă SOS nu este un job, este un stil de viață!

          Care este cea mai frumoasă amintire din SOS Satele Copiilor? 

Nu pot spune că am o amintire pe care să o cataloghez ca fiind “ cea mai frumoasă”, poate cea mai recentă a fost de ziua mea, când Andreea m-a așteptat în fața blocului cu un buchet de foarte frumos de crizanteme albe (care sunt florile mele preferate).
O altă amintire plină de emoție a fost când Iuliana m-a vizitat împreună cu fetița ei de 4 ani, iar fetița mi-a zis BUNI.

          Ce sfat ai avea pentru copiii din Satele SOS?

I-aș sfătui să fie oameni buni, să se folosească de informațiile oținute în familia SOS, să îi respecte întotdeauna pe oamenii de lângă ei, să aibă încredere în ei înșiși, să își urmeze visele pentru că sunt copii puternici.

          Cum ai descrie jobul tau?

La SOS nu am doar un job, am o parte din viață. M-aș putea gândi la un om care sădește, într-un ghiveci, un pui de floare foarte sensibil, delicat și pe care îl descoperă în timp, având speranța că va crește, va fi puternic și frumos. 

         Un lucru despre SOS România pe care ai vrea ca oamenii să îl știe:

          La SOS, copiii chiar cresc într-o familie. 
***
În Satele SOS cresc acum 150 de copii și tineri, care nu mai au alături familia biologică. Copiii locuiesc în case de tip familial, alături de Mama SOS și frați, până în jurul vârstei de 14 ani, apoi merg în Comunitățile de Tineri SOS, de unde pleacă, la maturitate, în viața independentă. 

SOS Satele Copiilor România lansează un apel umanitar pentru copiii cei mai vulnerabili din Ucraina, care ajung în România și au nevoie urgentă de sprijin! 

Din cauza războiului, peste noapte, milioane de oameni din Ucraina s-au trezit în mare pericol. Printre cei mai afectați sunt copiii – 7,5 milioane de copii sunt în pericol imediat și au nevoie de sprijin urgent, iar numărul lor va crește. Oficial, 160.000 de copii din Ucraina beneficiază de măsură de protecție specială, iar situația lor poate deveni dramatică în orice moment. Totodată, multe familii au fost separate, au lăsat în urmă tot ce știau, iar riscurile sunt mari pentru copiii care pot să rămână fără niciun sprijin.

Fiecare copil are dreptul să crească și să se dezvolte într-un mediu sigur. Fiecare copil are dreptul de a avea alături părinții sau, dacă acest lucru nu este posibil, persoane de îngrijire dedicate. Nevoia este și mai puternică acum, când totul se prăbușește în jurul lor.

Printre cei care au părăsit Ucraina se găsesc multe mame singure, copii orfani sau familii fără nicio sursă de venit și care au nevoie de sprijin prioritar, odată ce ajung în România.

În acest context, SOS Satele Copiilor România intervine de urgență și oferă:

Adăpost în spații amenajate în cele 3 sate SOS din București, Hemeiuș (Bacău) și Cisnădie (Sibiu)
Masă caldă și/sau alimente
Produse de igienă și îngrijire personală
Consiliere socială și psihologică
Suport educațional
Sprijin pentru acces la servicii de sănătate și juridice

SOS Satele Copiilor România lansează un apel de sprijin pentru copiii cei mai vulnerabili veniți din Ucraina. Oricine se poate alătura cauzei cu o donație online pe sau în contul IBAN RO72 BACX 0000 0010 8000 3035, deschis la Unicredit Bank, cu specificația “UCRAINA”.
  ”În ultimele zile, realitatea pe care o știam s-a schimbat total și vorbim acum de război, de multă suferință, de drame greu de imaginat. Este cumplit să știm că milioane de copii sunt în pericol, mulți dintre ei deja într-o situație vulnerabilă. Cu ajutorul autorităților și al ONG-urilor partenere, identificăm familii vulnerabile și le asigurăm sprijinul de care au nevoie. În primele zile ale lui martie au sosit în Satul SOS din București primele familii – două mame cu trei copii, care au lăsat tot acasă și au plecat doar cu o geantă din calea războiului. Pentru a-i proteja pe copii, una dintre mame a decis să le spună că aici, în România, sunt în vacanță. Este o situație sfâșietoare!” Diana Podaru, Director General SOS Satele Copiilor România
SOS Satele Copiilor România este parte din federația SOS Children’s Villages, care derulează programe în 137 țări ale lumii, inclusiv în Ucraina. Specialiștii SOS Satele Copiilor sunt în legătură permanentă cu colegii din echipa locală, care se află în zonele cele mai afectate de război. Peste 100 de beneficiari ai programelor SOS din Ucraina au ajuns deja în Satele SOS din Polonia, în România și vor mai veni și alții  în perioada următoare. Cei care a rămas în țară sunt, momentan, în locuri sigure.

Companiile care doresc să se alăture apelului umanitar pot face o sponsorizare în contul special dedicat:  IBAN RO72 BACX 0000 0010 8000 3035, deschis la Unicredit Bank, cu specificația “UCRAINA”.

Alte modalităție de susținere a programelor SOS Satele Copiilor: SMS cu textul “MAMA” la 8864 (4 euro lunar), prin Revolut (secțiunea Donații) sau printr-o donație în criptomonede pe website-ul asociației: www.sos-satelecopiilor.ro

Copiii noștri, indiferent de vârstă, se pot simți anxioși de ultimele știri venite din Ucraina. Vă lăsăm mai jos câteva sfaturi despre cum putem aborda acest subiect sau orice alt subiect delicat.
Nu minimiza lucrurile
Cu siguranță nu trebuie să le oferim fiecare detaliu copiilor noștri, indiferent de vârsta lor, dar nici nu-i putem minți. Putem explica gravitatea situației, fără ca ei să aibă nevoie să știe totul. Trebuie doar să le să le recunoaștem sentimentele de îngrijorare pe care le avem. Dacă cer detalii, cum ar fi „vor muri oamenii?” Trebuie să fim sinceri: „Chiar sper că nu, dar s-ar putea întâmpla. Mi se pare îngrijorător, ce simți despre asta?”.  Îi putem ghida și îi putem face să înțeleagă că deși se pot simți nefericiți sau îngrijorați, aceste sentimente pot fi tolerate.
Cea mai valoroasă frază inventată poate fi ”Nu știu”
Nu trebuie să avem toate răspunsurile, pentru că trebuie să recunoștem, chiar nu știm tot. ”Cât poate dura războiul? Câte persoane vor fi afectate?” Sunt întrebările la care nimeni nu are un răspuns și nu are rost să încercăm să ghicim. Trebuie să recunoaștem sentimentele de anxietate, îngrijorare și neajutorare pe care astfel de situații le declanșează. Putem să ne întrebăm copiii ce și-ar dori să facă în astfel de momente.  Dacă nu știu, putem să le recunoștem că nici noi nu știm, dar putem discuta mai mult despre asta, dacă își doresc.
Trebuie să păstrăm linia de comunicare deschisă
Situația actuală poate, din păcate, să continue multă vreme de acum încolo. Știrile pot deveni și mai îngrijorătoare. Este important ca cei mici să știe că pot reveni oricând asupra subiectului și pot vorbi deschis cu noi. Nu trebuie sub nicio formă să încheiem discuția spunându-le că războiul se va termina curând. Trebuie să le recunoștem că da, este o situație îngrijorătoare și este greu când nu este nimic ce putem face. Trebuie să stăm cu ei și să-i facem să-și recunoască sentimentele și să le reamintim că pot vorbi cu noi oricând.
Nu trebuie să fim subiectivi
Indiferent pe cine considerăm că greșește sau nu, nu putem face astfel de afirmații în fața copiilor, pentru că vor prelua informația ca fiind un fapt adevărat. Dacă spunem că războaiele se întâmplă pentru că oamenii răi vor să-i rănească pe cei buni, avem dreptate? Chiar dacă este clar cine este personajul pozitiv și cine cel negativ, l-ar ajuta pe copil să știe că se petrece o nedreptate sau îi va crește anxietatea?

Sursa: SOS Children’s Villages International

Adrian este consilier de tineri într-una din Comunitățile de Tineri din București. În cei aproape 19 ani, le-a fost tinerilor prieten, membru al familiei, confident și sprijin.Le cunoaște trăirile, preferințele și aspirațiile și îi sfătuiește, pe fiecare în parte ,ca un părinte responsabil. Plânge și râde alături de ei și fiecare tânăr pe care l-a sprijinit de-a lungul anilor i-a rămas în suflet.

Pentru Adrian, nu mai este de ani de zile un job, ci un mod de viață, cu emoție, cu trăiri intense, dar și cu o imensă responsabilitate.

Vă prezentăm un scurt interviu cu Adrian Tudor (Consilier Comunitatea de Tineri 1, program București), primul din seria #oameniiSOS

Care este cea mai frumoasă amintire de când lucrezi la SOS Satele Copiilor?

În aproape 19 ani, am adunat o mulțime de amintiri frumoase, cu greu aș putea să spun cu certitudine care este cea mai frumoasă. Este foarte posibil ca ceea ce îmi place în acest moment să fie diferit de ce îmi va plăcea peste o zi. Totuși, m-aș gândi la prima întâlnire a tinerilor ieșiți în „Post Asistare”, când, în jurul mesei de la „Carul cu Bere”, ne-am adunat o mână de adulți, nu consilieri, nu beneficiari, ci doar niște oameni care au încercat să își găsească propriul drum și care erau foarte mândri de acest lucru.
 

Cel mai bun sfat pentru copii

Depășește-ti condiția, fii mai bun ca noi!
 

Cum ți s-a schimbat viața de când ești la SOS?

Este foarte greu să faci diferența între schimbările aduse vieții de timpul petrecut la SOS și cel petrecut în viața de zi cu zi. Extrem de dificil de separat. Cert este că interacțiunea mea zilnica cu tinerii m-a păstrat viu, conectat și tânăr. Contactul „bidirecțional” este ca un elixir din fântâna tinereții.
 

Un lucru despre SOS Satele Copiilor România, pe care ai vrea ca oamenii să îl știe

Din păcate, lumea nu știe câte lucruri minunate facem zi de zi și cât de multe provocări sunt în spate.  Mi-aș dori să reușim să ajungem la cât mai mulți oameni de bine, care să cunoască mai bine intervenția SOS și să ne fie alături, cu încredere.
 ***
Odată cu admiterea la liceu, copiii se mută din Satul SOS în Comunitatea de Tineri, un prim pas către viața independentă. Aici, le sunt alături zi de zi consilierii de tineri, care continuă efortul mamei și al echipe psihopedagogice, acela de a-i forma ca oameni echilibrați și integrați în societate.

SOS Satele Copiilor România lansează campania “Copilăria nu trebuie să doară”, pentru susținerea copiilor din programele SOS care nu mai au familia alături, dar și pentru a atrage atenția asupra problematicii copiilor care trec prin trauma separării, la nivel național.

În România, peste 47.000 de copii se află în sistemul de protecție specială. An de an, peste 9.000 de copii sunt separați de familie și ajung în sistemul de protecție. Fără ajutor specializat, acești copii au șanse reduse să crească echilibrat și să ajungă adulți integrați în societate. Una dintre cele mai complexe traume cu care ei se confruntă este cea a separării, care poate apărea încă de la vârste foarte fragede și care, netratată, poate să provoace adevărate drame.

“Ce simte un copil care, din momentele de început ale vieții, rămâne fără cele mai de preț lucruri – iubirea și grija mamei? Este greu să ne imaginăm ce urme lasă trauma separării. Peste această traumă, se suprapun și altele, iar pentru viitorul adult este o luptă continuă de a supraviețui și de a se înțelege pe sine și pe cei din jur. Peste ani, familia biologică rămâne un subiect sensibil și extrem de dureros și, conform studiilor*, se reflectă în comportamentul acestuia ca stimă de sine scăzută, neîncredere în ceilalți, probleme de integrare și de atașament.

Prin campania “Copilăria nu trebuie să doară”, vrem să atragem atenția asupra nevoilor copiilor care au fost separați de părinți. În cei 28 de ani de activitate, SOS Satele Copiilor România a implementat un model care s-a dovedit a fi unul de succes în lucrul direct cu copiii vulnerabili. Pe baza experienței și a expertizei acumulate, vom continua să alinăm durerea acestor copii.” Diana Podaru, Director General SOS Satele Copiilor România

În acest context, SOS Satele Copiilor România lansează apelul de sprijin pentru copiii care cresc în casele de tip familial SOS. Oricine se poate alătura cauzei cu o donație de 4 euro lunar pentru copii, prin SMS cu textul “MAMA” la 8864 sau printr-o donație cu cardul pe www.sos-satelecopiilor.ro.

Spotul campaniei aduce în prim plan povestea lui Petrișor, un copil care nu mai are familia biologică alături și care a ajuns în îngrijirea SOS. Petrișor crește acum ca într-o familie, are un cămin în care este iubit, este în siguranță și primește ajutorul de care are nevoie. Alături în spot îi este Mama SOS, care l-a primit în familia SOS și îl crește ca pe propriul copil, la fel ca și pe ceilalți frați sociali.

Povestea lui Petrișor este una generică, pe care o întâlnim frecvent în Satele SOS. În acest moment, 150 de copii și tineri cresc în case de tip familial, în cele trei programe din țară: București, Cisnădie (județul Sibiu) și Bacău. Pe toată perioada în care copiii se află în programele SOS, ei primesc tot sprijinul de care au nevoie pentru a avea o copilărie lipsită de griji și pentru a se pregăti pentru viața independentă, pentru maturitate.

Intervenția SOS Satele Copiilor este una integrată. Copiii cresc ca în familie, alături de frații lor biologici sau sociali, merg la școală, participă la diverse activități educative, practică un sport și le sunt susținute hobby-urile. Acordăm o atenție specială echilibrului emoțional al copiilor. Fiecare copil beneficiază de un program adaptat nevoii și include consiliere psihologică, importantă pentru gestionarea traumelor trăite de copii și tineri. Copiii participă, în medie, la o ședință de terapie pe săptămână și la programe periodice de dezvoltare personală susținute de specialiști.

”SOS Satele Copiilor România se preocupă constant de îmbunătățirea calității serviciilor oferite, astfel că, începând din anul 2016, îngrijirea pe care o oferim copiilor este una care ține cont de traume. Ne concentrăm pe toate zonele afectate de traume: atașament, autoreglare, competență și integrarea experiențelor traumatice și facem acest lucru prin asigurarea unui mediu sigur, dezvoltarea unor relații sănătoase, oferirea de modele, cultivarea intereselor și a identității personale, includerea copiilor în programe de intervenții terapeutice etc.” Nicoleta Moldovanu, Director Dezvoltare Programe, SOS Satele Copiilor România

Subiectul traumei cu care se confruntă copiii din sistemul de protecție va fi dezbătut pe larg, alături de specialiști, în seria de podcasturi “Cât de tare doare?”, o producție SOS Satele Copiilor. Cele patru episoade vor fi publicate pe canalul  Youtube SOS Satele Copiilor, în perioada noiembrie-decembrie.

În cei 28 de ani de activitate, aproape 500 de copii și tineri au crescut în îngrijirea SOS Satele Copiilor. Dintre aceștia, peste 90% sunt integrați în societate, independenți, au un loc de muncă și o familie. În acest moment, în Satele SOS cresc 150 de copii și tineri, cu vârste între 7-23 de ani.

Printr-un SMS cu textul “MAMA” la 8864, oricine se poate alătura cauzei SOS Satele Copiilor cu  o donație  de  doar  4  euro  lunar,  pentru  copii. Donatiile  se  pot  face și  pe  website-ul asociației, în contul bancar RO84BACX0000001080003013 sau prin intermediul platformei Revolut, secțiunea Donații. În plus, SOS Satele Copiilor oferă în premieră posibilitatea de a realiza donații în monede virtuale.

În  cazul  donațiilor prin SMS, suma alocată cauzei este de 4 Euro. Nu se percepe TVA pentru donaţiile de pe abonament. În reţelele Digi Mobil, Orange şi Telekom Romania Mobile,  pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reţinut la achiziţionarea creditului. Pentru donaţiile de pe cartele preplătite, în reţeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA. Campania de donații prin SMS este realizată cu sprijinul Digi Mobil, Orange Romania, Telekom Romania Mobile şi Vodafone Romania.

* STUDIU PRIVIND SITUAȚIA TINERILOR CARE PĂRĂSESC SISTEMUL DE PROTECȚIE SPECIALĂ DIN ROMÂNIA, SOS Satele Copiilor România 2020