Cel mai frumos este cand suntem toti impreuna

Larisa este cea mai tanara Mama SOS si a creat o legatura cu totul speciala cu cei cinci copii pe care ii are in grija. In casa lor este mereu veselie, iar Larisa aduce jocul si joaca in tot ceea ce fac impreuna. Desi are doar 31 de ani, experienta ei in domeniul protectiei copilului a inceput cu 7 ani inainte de a veni la SOS Satele Copiilor. Larisa este de doi ani in Satul SOS din Bucuresti si despre ce inseamna sa fii Mama SOS ne povesteste chiar ea:

„La 21 ani am dat un examen la Protectia Copilului Prahova si am inceput sa lucrez ca instructor de educatie intr-un centru de plasament. Aici am lucrat cu copiii timp de 5 ani, am vazut care sunt nevoile lor si mi-am dat seama cat de mult au nevoie un mediu stabil pentru a se dezvolta armonios. Apoi am luat hotararea sa devin parinte social, in acelasi centru, pentru opt copii cu varste intre 8 si 21 de ani. A fost o responsabilitate si o provocare mare, dar am reusit! Am petrecut doi ani cu ei, dar si acum tin legatura cu acei copii si avem o relatie buna.

Cand am aflat despre SOS Satele Copiilor, m-am hotarat sa trimit o scrisoare de intentie. Am fost selectata si am inceput sa lucrez alaturi de o alta mama. Timp de un an am stat cu ea in aceeasi casa si am invatat ce presupune sa fii mama SOS. Dupa un an, am preluat casa si practic am devenit reperul principal al celor cinci copii. Prima luna a fost o provocare:  trebuia sa fiu si calda, dar si ferma cand era cazul. Trebuia sa ii cunosc, si ei sa ma cunoasca. Dar ne-am echilibrat destul de repede. Copiii mai mari au intre 10-14 ani, iar cea mai mica, Diana, are 7 ani si este plina de energie, un adevarat Speedy Gonzales.

In casa noastra este mereu veselie. Noi consideram ca suntem prieteni, ne ajutam si invatam unii de la altii.

Eu merg si la facultate, urmez cursurile la zi la facultatea de Asistenta Sociala. Cand copiii pleaca dimineata la scoala, merg si eu la cursuri. Iar seara cand mai lucrez la cate un proiect sunt mereu curiosi ce fac, dar ma lasa sa lucrez.

Aici ma simt ca acasa. Sigur ca nu este usor sa ai in grija o casa si cinci copii, dar imi place ceea ce fac. Copiii ma ajuta si ei. Fiecare are responsabilitati potrivite varstei lui: isi fac patul, spala farfuriile. Fetele mari au grija de camera lor sa fie ordonata, mai gatesc mici preparate, intind rufele. Trebuie sa isi formeze deprinderi pentru viata independenta.

Imi place ceea ce fac. Copiii sunt foarte atasati de mine si eu de ei in egala masura.

Suntem niste „lipiciosi”, in fiecare dimineata ne dam un pupic sau o imbratisare sa ne mearga bine ziua. Eu cred ca o imbratisare este cel mai bun „medicament”! Mai ales ca sunt copii care au nevoie de multa afectiune si au in suflet rani din trecut.

Copiii au nevoie de atentie si asta necesita toate energia ta. Este cea mai mare nevoie a lor, asa ca incearca sa iti atraga atentia si prin lucruri bune si prin lucruri mai putin bune. Sunt copii! Mai exista si conflicte, ca intre frati, dar le aplanam repede. Fetele mai mari sunt de mare ajutor si stiu sa intervina cand este cazul.

Cand vremea este frumoasa, iesim mereu la plimbare, nu prea stam in casa. Avem si diverse activitati in casa, de exemplu cu fetele fac quilling si origami.

Cel mai frumos este cand suntem toti impreuna.

In vacanta de iarna am fost cu ajutorul unei sponsorizari la Sinaia, doua zile, pe partie. La fel, tot cu ajutorul unei donatii, vara trecuta am fost cu ei la mare 8 zile. Nu e usor sa mergi cu atatia copii, au fost si provocari. Erau copii care nu au vazut pana atunci marea, i-am invatat regulile si le-am spus sa nu se indeparteze. S-au bucurat si s-au distrat foarte tare.

Uneori mai intervine oboseala sau simt ca nu imi ajunge timpul sa fac tot ce as vrea sa facem impreuna. Imi iau din cand in cand liber cateva zile, dar vorbim tot timpul, chiar daca sunt plecata.

Sa fii Mama SOS este pana la urma un mod de viata pe care mi l-am asumat intru totul si imi place ceea ce fac.”