Un inel, mami si Victoria
De 15 ani, Victoria poarta cu drag pe deget un inel si nu a renuntat la el nici macar o zi. L-a primit de la mami, mama Teo, la aniversarea de 14 ani si in tot acest timp a ramas pe mana ei, martor al unei legaturi puternice si pline de iubire.
Cea care a avut grija de noi si ne-a calauzit pasii in viata a fost mama TEO, un om atat de bland si bun care a stiut mereu sa scoata tot ce e mai bun din noi si care ne-a invatat ca viata e grea, dar depinde de noi sa o facem sa fie mai usoara. A fost mereu acolo pentru mine si, chiar si acum, cand eu am pornit pe un drum al meu, avem o relatie speciala. Datorita ei sunt omul de astazi. M-a incurajat mereu sa fiu un om bun, sa muncesc din greu pentru fiecare vis si sa trec cu capul sus peste orice nereusita.
Victoria a crescut in Satul SOS din Cisnadie de la varsta de 8 ani, alaturi de cei doi frati ai ei si de alti frati sociali. Din acel moment, a avut o copilarie frumoasa, lipsita de griji, cu bucurii si sarbatori in familie. Printre aminitirile cele mai vii sunt cartea Alba ca zapada frumos colorata, adusa de Mosul in primul an in care a petrecut Craciunul in Satul SOS, si hainutele noi de scoala pe care mama i le-a cumparat.
Mereu am asociat satul cu un glob de cristal in care nimeni si nimic nu ne poate atinge, in care totul este frumos, iar singura noastra grija era scoala, sa fim cuminti si sa ascultam de mama.
Victoria, un copil constiincios, a indraznit mereu sa isi doreasca mai mult, a avut incredere, iar dupa multa munca au venit si satisfactiile. Victoria a urmat Facultatea de Stiinte Lucian Blaga din Sibiu, cu profilul matematica informatica. In timpul studentiei, pentru ca isi dorea ca pe langa sprijinul financiar oferit de SOS sa isi castige proprii banuti de buzunar, a inceput sa dea meditatii la matematica. Dupa absolvire, a lucrat in domeniul bancar si in asigurari, iar in prezent este economist.
De curand pe cealalta mana a aparut un alt inel, cel de logodna, iar bucuria a fost impartasita tot cu mami, in casuta in care Victoria a crescut si unde acum mama Teo ingrijeste alti copii.
Victoria, copilul care in urma cu 20 de ani intra pe poarta Satului SOS Cisnadie, este astazi o tanara fericita si implinita. Simte ca trebuie sa dea ceva inapoi, asa ca se intoarce cu drag in Sat, iar in fiecare an completeaza formularul de 2%, pentru ca o mica parte din impozit sa mearga catre copiii care cresc in grija SOS.
Acum la 29 de ani ma simt un om fericit. Am invatat sa ma bucur ca pot sa aleg cum sa-mi traiesc viata, ca am un loc pe care il pot numi “acasa”, ca sunt alaturi de un om care ma apreciaza si ma face fericita, ca pot spera ca viata imi ofera in fiecare zi o lectie si ca am atat de multe motive sa zambesc si sa imi fac planuri de viitor.
SOS a fost pentru mine a doua sansa, pentru ca fara sustinerea pe care am primit-o nu as fi reusit sa urmez studiile, sa am un job bun, sa fiu un om implinit azi.
Imi doresc ca si pe viitor SOS Satele Copiilor sa sprijine copiii care au nevoie de o viata mai buna si care cred in visele lor.
Bravo, om bun!